Galileo Bike Tour 2010 Capitolul 3 - Franta, Monaco



Album Foto

O panta usoara cu cascade de bougainvillea atarnand peste ziduri, un tunel scurt si brusc sunt in Franta. Coasta de Azur. Coasta florilor si a palmierilor. A masinilor scumpe. Insa, cel mai important pentru mine, a drumurilor impecabile si a pistelor pentru biciclisti.

Menton, un oras incomprehensibil. De pipait indelung si adulmecat pe furis. Arome de mancaruri provensale, garriga si parfumuri fine. Ville fleurie. Foarte. Am vazut orase din 11 tari, niciunul intr-atat de frumos. Capete incoronate si miliardari au resedinte aici. Winston Churchill a fost cetatean de onoare.

Dupa ce iesi din Menton, in fata ochilor ti se deruleaza panorama unuia dintre cele mai mici state din lume. El-Dorado pentru bogati, intangibil celorlalti.

Monaco. Principatu de Munegu in limba monegasca. Cazinoul. Rezidente luxoase. Spatiu inexistent. De fapt, SAS Rainier a extins suprafata tarii cu 20 % in detrimentul Mediteranei.
O babilonie de tuneluri, ascensoare si stradele inguste ingaduie deplasarea.

In Port Hercule, locul unde gasesti intotdeauna cele mai luxoase iahturi din lume, miroase a balega. La mijloc este un faimos concurs hipic.

Monaco Ville este capitala tarii. Poate nu este cel mai mare, insa cu siguranta Le Musee Oceanographique este cel mai faimos din lume. Este o etalare absolut banala a superlativelor in aceasta tara de buzunar. Un buzunar generos insa.
Bicicleta ramane afara, legata de o balustrada in timpul mult dorite vizite. Una mult visata, ani la rand.

Au revoir, Munegu! Coasta de Azur se deruleaza imperturbabila si aristocrata sub ochii mei. Cap Ferrat, Eze, Nice.

Nice, cap de linie al micii mele aventuri. Antica Nike, Nizza dupa care suspina italienii din 1860.

Iti trebuie o doza de appareiller pentru a intelege Coasta de Azur. Pentru a intelege de ce in Camping des Romarins din Eze Village, bicicleta mea doarme pe geanta dupa pana de ieri intre un Porsche decapotabil si o Alfa Romeo de epoca insa la fel de decapotabila. De ce niste milionari stau in fata cortului sorbind un pahar de vin frantuzesc fin si acru la lumina licuricilor, in timp ce la picioarele noastre clipesc luminile din Cap Ferrat. Probabil, campingul cu cea mai frumoasa priveliste din lume. Proprietarii sunt cu ochii pe mine, imi muta cortul in absenta langa receptie. Inteleg, majoritatea boschetarilor si cersetorilor din Nice sunt romani.

Pe iahturile de zeci de milioane se poarta rochii de seara in timp ce valuri de sampanie ameninta sa transforme Mediterana intr-un urias cocktail de Bordeaux. La un castel de pe Moyenne Corniche se tine o petrecere salbatica. Este o alta lume. O lume a celor bogati, a celor care jumatate de secol si-au depus sufletele in bolul marilor companii, a banului, incercand acum sa recupereze desart tineretea vanduta altora. O iluzie poleita. Vieti invidiate si irosite.

Nice. Le Castel, Hotel Negresco, Promenade des Anglais. Asa cum vertizase Lonely Planet, Nice isn't nice, it's absolutely splendid!

Pentru mine, a insemnat insa un nou au revoir, dupa cel spus in iarna Parisului. Je reviendrai!

2 comentarii:

  1. O excursie minunata ,cu poze minunate!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. prietene si eu am fost acolo este fantastic iar cateva din pozele facute de tine parca erau facute de pe acelasi trepied

    RăspundețiȘtergere