În jurul lumii, fără a zbura



Dintotdeauna, mitul ocolului Pământului a reprezentat visul suprem al călătorilor şi aventurierilor de pretutindeni. Exista o categorie aparte de oameni, care tresar la auzul unor nume precum Caraibe, Polinezia, Noua Zeelanda, Indochina, Panama, Grand Canyon, New York, ş.a. Aceşti oameni sunt o minoritate a speciei umane, care îşi petrec cea mai mare parte a vieţii într-o moleşeală aparentă, însă care sunt mereu cu privirea dincolo de orizont. Ei sunt cei care au întocmit harta lumii aşa cum o cunoaştem acum şi ne-au adus primele informaţii uimitoare despre locuri şi fiinţe maivăzute până atunci. Chiar dacă petele albe de pe hărţi au fost înlocuite cu semne convenţionale corespunzătoare munţilor, deşerturilor, apelor şi aşezărilor altor semeni, mirajul unei călătorii care te poate aduce în locul din care ai plecat, sosind din cealaltă direcţie, atrage încă globe-trotterii zilelor noastre.

Din păcate, în prezent, acest miraj a fost demistificat de modernizarea accelerată a lumii, de globalizare şi de extinderea şi dezvoltarea transporturilor aeriene. În urmă secole o călătorie în jurul lumii nu era ceva la îndemâna oricui, fiind chiar o întreprindere imposibilă, până în 1522, anul în care Victoria, caraca lui Magellan, s-a întors în Portugalia, putredă şi fără căpitan, cei câţiva marinari de la bord fiind primii pământeni care au făcut o călătorie atestată în jurul lumii.

După cel de-al doilea război mondial, liniile maritime de pasageri au început să fie înlocuite cu unele aeriene, în timp ce pe uscat obstacole naturale precum munţi şi deşerturi au pierdut bătălia cu autostrăzile şi căile ferate moderne. Asta înseamnă că, deşi este cu mult mai uşor să te deplasezi dintr-un colţ oarecare al unui continent (excepţie făcând, desigur Antarctida) într-altul, decât să ajungi de la un continent la altul, traversând oceane, fără a apela la serviciile companiilor aeriene.

Cu avionul, este simplu să ajungi aproape oriunde, prin urmare şi să faci ocolul lumii. Există companii, mai ales americane, ce oferă chiar bilete în jurul lumii, cu stop-over în oraşe la alegere. În opinia mea, nu este nimic extraordinar la acest lucru; departe de o aventură, un astfel de bilet este un altfel de necrolog la o perioadă în care oamenii se grăbeau mai puţin şi trăiau (nu neaparat fizic) mult mai mult. Dacă sunteţi interesaţi de o astfel de călătorie, căutaţi cercetaţi Internetul, pregătiţi minim 3 000 - 4 000 USD, şi aşteptaţi-vă să fiţi jet-lagged!

Subiectul acestui articol este cum să faci ocolul Pământului, fără a folosi avionul, exact ca în vremurile de demult, în care corăbiile cu pânze şi vapoarele cu aburi, împreună cu trenurile, făceau dintr-o astfel de călătorie, aventura care putea da sens vieţii multora.

Dacă în trecutul nu foarte îndepărtat călătoria cu vaporul era cea mai ieftină, în prezent este exact pe dos. Nu există curse transoceanice regulate pentru pasageri, alternativele nefiind prea variate: bateau-stop (îmbarcarea pe un iaht) sau achiziţionarea unui loc la bordul unui cargou.

1. Bateau-stop este un termen generic inventat de iahtmenii francezi. Pentru cine nu ştie, posesia şi utilizarea unui iaht poate presupune cheltuirea unor sume foarte mari, astfel că nu oricine îşi poate permite unul. Alternativa este căutarea unui loc la bordul unuia care pleacă într-o călătorie transoceanică. Acest lucru se poate face fie direct, colindând porturile de plecare şi barurile aferente acestora, fie urmărind diverse forumuri de sailing şi cruising (atenţie la ofertele camuflate de charter).

Această opţiune este cea mai ieftină, întrucât skipperul solicită de regulă doar participarea la rutina bordului (navigaţie, bucatarie) şi împărţirea costurilor ce acoperă staţionarea în marine şi aprovizionarea cu apă potabilă şi alimente. Desigur, va trebui să aveţi ceva cunoștințe de manevra velelor şi navigaţie (iahturile obişnuite cu motor nu pot traversa oceane) şi să vă asumaţi riscul de a nimeri la bord cu mici tirani, lipsiţi de simţul umorului sau igienă minimă. Trebuie de asemenea să reţineţi că traversarea cu vele a Atlanticului poate dura 2-3 săptămâni şi nu se fac escale, iar a Pacificului 2-3 luni, cu tot cu escale. O astfel de aventură vă poate costa nimic sau echivalentul biletului de avion.

Nu vă faceţi iluzii, viaţa la bordul iahturilor cu vele care traversează oceanele lumii este grea, însă are şi multe avantaje
sursa: http://www.travelpod.com/travel-blog-entries/sjmigdol/2/1295892647/tpod.html



Unde să căutaţi oferte de îmbarcare la bordul unui iaht?
  • Pe Internet, pe saituri de crewing sau pe multitudinea de forumuri de cruising:
  • http://www.crewseekers.net/
  • http://www.cruiser.co.za/crewfinder.asp
  • Direct, în marinele (porturi pentru iahturi) de unde în general se pleacă în traversade: în Europa (Portugalia sau mai degrabă I. Madeira, I-le Canare şi I-le Capului Verde), Caraibe (Barbados sau Antilele Olandeze), America Centrală (Balboa sau Colon, în Panama), Tahiti (Papeete), Noua Zeelandă (Auckland), Australia (Darwin), Africa de Sud (Cape Town). De reţinut că unele regiuni precum Asia, Africa şi oarecum America de Sud, sunt în afara cruisingului de masă, deci e mai dificil de gasit un loc disponibil la bordul unui iaht. Am exclus din listă SUA, din motive legate de viză (ştim cu toţii ce dificil se obţine). Dacă aveţi aşa ceva, San Diego este un loc unde să căutaţi o cuşetă liberă pentru marele salt peste Pacific.

2. La bordul unui cargou. Două lucruri, pe scurt:
  • locurile disponibile sunt foarte puţine, adeseori 1-3 per navă şi sunt rezervate uneori cu un an înainte de cursă!
  • un bilet transoceanic este cu mult mai scump decât unul de avion (reţineţi o medie de 100 USD pentru fiecare zi la bord, însă aveţi inclusă şi masa la cantina navei). Ca să vă faceţi o idee, 30-40 zile durează traversarea Pacificului. Există posibilitatea de a rezerva o călătorie în jurul lumii la bordul aceleaşi nave, durata sa fiind de circa 130 de zile, inclusiv escale, costul cam 10 000 EU, însă astfel de oferte sunt mai puţine.
  • resurse pentru a începe căutarea:
  • http://www.freighterworld.com/#destmap
  • http://cruisepeople.co.uk/col.htm

Navă cargo portcontainer
sursa: http://soundgovernance.us/tag/board/

Cabină la bordul unei nave cargo
sursa: http://blog.picturesfromearth.com/my-journey-on-a-cargo-ship/


Rute.
  1. Ocolul Pământului de la Est către Vest: Europa - America de Nord - Tahiti - Australia (sau Noua Zeelandă) - Asia - Europa;
Etape:
  • Europa, către Vest. Indiferent de punctul de pornire al călătoriei, destinaţia trebuie să fie portul din care vă îmbarcaţi pentru traversarea Atlanticului. Pentru călătorii cu trenul în Europa, consultaţi saiturile bahn.de (mersul trenurilor) şi seat61.com (informaţii detaliate pentru fiecare ţară în parte).
Gara London St. Pancras, de unde pleacă trenurile Eurostar către Europa Continentală, prin Eurotunel
sursa: http://sinfin.net/railways/hsrail.html

  • Oceanul Atlantic. Aici poate fi simplu (dacă dispuneţi de bani) sau relativ complicat (dacă intenţionaţi un bateau-stop). Compania britanică Cunard (da, cei care aveau şi Titanicul) încă menţine linia de croazieră către SUA, utilizând faimoasa Queen Mary II. Costul unui bilet la bordul luxoasei nave nu este însă chiar uşor de digerat (2 000 - 3 000 EU sau chiar mai mult, în funcţie de tipul cabinei).


De asemenea, nava poştală britanică RMS St. Helena, îmbarcă din Portland (SV-ul Angliei) pasageri pentru Tenerife, Sf. Elena, Ascension şi Cape Town. Preţurile pentru întregul traseu variază între 2 000 - 4 000 BGP.


Dacă optaţi pentru un loc la bordul unui iaht, atunci trebuie să vă îndreptaţi către Caraibe de unde căutaţi altceva către Canalul Panama. S-ar putea să dureze, astfel că înarmaţi-vă cu un sac de dormit, răbdare şi asiguraţi-vă că sezonul uraganelor e încă departe!
  • America. Geografii delimitează clar America de Nord de America de Sud, însă problemele cu care vă veţi confrunta pe cele două continente vor fi diferite ca de la ... Nord la Sud.
Dacă sosiţi cu un cargou sau cu Queen Mary II, în SUA veţi avea la dispoziţie impecabila (şi ieftina) reţea feroviară a Amtrak. Problema este viza. Chiar dacă aveţi şi alt paşaport, nu uitaţi că programul Visa Waiver nu se aplică la sosiri pe apă. Mai multe despre cum să străbateţi SUA de la Atlantic la Pacific pe saitul seat61.com.

Trenurile operate de Amtrak sunt o bună opţiune pentru a explora SUA
sursa: http://mayhem-chaos.net/photoblog/archives/000545.html


Dacă aţi sosit cu o navă în Canada (cel mai probabil Hallifax), consultaţi acelaşi sait pentru a vedea cum puteţi ajunge la celălalt ocean, respectiv la Vancouver.

Dacă ajungeţi în America de Sud cu un cargou, într-un port cel mai degrabă, brazilian, aventura începe! Consultaţi ghidurile Lonely Planet pentru respectivele ţări, pentru a vedea cum puteţi călători de-a lungul acestui magnific continent, în amontele Amazonului către Peru, către Patagonia, Deşertul Atacama, Altiplano, sau cum puteţi naviga la cea mai mare altitudine din lume, pe Lacul Titicaca, ori cum puteţi ajunge la Nazca, Cuzco, Macchu Picchu, etc.



Reţineţi că trebuie să fiţi foarte precauţi atunci când pregătiţi călătoria, pentru a nu rămâne blocaţi în America de Sud şi a trebui să compromiteţi călătoria cumpărând un bilet de avion. Asta întrucât e mai dificil să găseşti o navă spre America de Sud, dar şi mai dificil din America de Sud către Australia şi Asia. De asemenea, iahturile sunt mai puţine în această direcţie. Daca se întâmplă să fiţi într-o astfel de situaţie, trebuie să călătoriţi spre Nord, către Columbia, unde cel mai probabil din Cartagena aveţi şanse să găsiţi un iaht către Panama. Atenţie însă la siguranţă! Pe coasta pacifică a Americii de Sud nu sunt prea numeroase iahturile.

  • Oceanul Pacific. Cel mai întins dintre oceane, prin urmare aceasta este etapa cea mai lungă. Aici sunt două variante: a) America - Asia (Japonia, Coreea sau China), este opţiunea cea mai simplă, scurtă şi ieftină, accesibilă doar cu navă cargo şi în majoritatea cazurilor, doar din SUA; b) America - Tahiti - Noua Zeelandă sau Australia, varianta cargo porneşte de asemenea în majoritatea cazurilor din SUA, însă există nave cu locuri pentru pasageri şi dinspre America de Sud (Valparaiso sau Callao), precum şi posibilitatea de îmbarcare în Tahiti. Urmăriţi linkurile de mai sus pentru oferte de îmbarcare.
De asemenea, este posibil şi chiar relativ uşor să găsiţi un loc la bordul unui iaht care se îndreaptă către Polinezia Franceză. Marinele din porturile de la capetele Canalului Panama (în special la Yacht Club Balboa) şi Antilele Olandeze, sunt locurile în care trebuie căutat. Puteţi ajunge pe uscat la Canalul Panama venind dinspre America de Nord sau oricare dintre ţările Americii Centrale, însă nu şi dinspre America de Sud, respectiv Columbia, decât dacă spiritul de aventură al dumneavoastră frizează sinuciderea. Cât despre Polinezia Franceză... Tahiti, Bora Bora, Marchize, Tuamotu... Compania de Transport Polinezian face regulat curse către insulele cele mai importante, luând şi pasageri la bordul navei Aranui 3.
Informaţii: http://www.aranui.com/.


Insula Morea, Polinezia Franceză
sursa: http://www.orangesmile.com/ru/foto/300-French-Polynesia.htm

Între Noua Zeelandă şi Australia nu există nave de pasageri, însă sunt mai multe oferte la bordul unor nave comerciale, la preţuri oarecum ... normale.

Noua Zeelandă, probabil cea mai frumoasă ţară din lume
sursa: http://notjustanotherblondeinbeijing.blogspot.com/2011/02/busy-planning-our-summer-trip.html

  • Australia. Dacă aţi sosit pe cel mai mic dintre continente (în Melbourne, Sidney, sau Fremantle) aveţi posibilitatea de a-l străbate către nord (Darwin) pentru a continua către Asia. Există posibilitatea de a sosi direct din Europa cu un cargou sau la bordul luxoasei Queen Mary II care navighează de regulă o dată pe an spre Australia, sau puteţi căuta alte nave de croazieră care navighează regulat către Polinezia şi Australia. De asemenea, puteţi continua spre Africa de Sud (cape Town) cu condiţia să găsiţi o navă care navighează în acea direcţie, mai puţin ''umblată''.
Din Darwin, unde se poate ajunge cu autocarul sau cu faimosul tren Ghan, mai este doar o aruncătură de băţ până în Papua-Noua Guinee (Port Moresby) sau Indonezia (Bali), fiind relativ uşor de găsit o navă sau chiar un iaht către aceste destinaţii. Reţineţi că frontiera Papua-Noua Guinee - Indonezia (Irianul de Vest) este frecvent închisă datorită tensiunilor dintre cele două ţări.

Trenul The Ghan străbate deşerturile centrale australiene, unind sudul cu nordul continentului


  • Asia. Din Indonezia şi teoretic şi din Port Moresby (PNG) este relativ simplu de ajuns în Europa. În Indonezia se sare practic din insulă în insulă folosind numeroasele ferry-boaturi care le leagă, iar din Singapore către Malaezia şi Thailanda şi mai departe către graniţa cu Cambodgia există trenuri zilnice, Cambodgia (sau Laos) poate fi străbătută lesne cu autobuzele locale, Vietnam cu trenul, la fel şi China (există tren direct Hanoi - Beijing), iar din Beijing la Moscova circulă faimosul Transsiberian. Mai multe despre această rută pe saitul seat61.com.
Bromo Tengger Semeru National Park, Insula Java, Indonezia
sursa: http://travel.nationalgeographic.com/travel/countries/your-indonesia-photos/

De asemenea există ferryboaturi dinspre Japonia şi Coreea către Rusia şi China şi dinspre Taiwan către China. Se pare că ruta Filipine - Indonezia nu mai este viabilă.

2. Ocolul Pământului de la Vest către Est. În mare, este vorba de Traseul 1, luat în sens invers, cu o observaţie: majoritatea iahturilor urmează direcţia E - V atunci din urmează circumnavigaţii, urmând vânturile dominante şi curenţii. Prin urmare, şansele să găsiţi de exemplu o cuşetă la bordul unui iaht care navighează de la Auckland (NZ) către Tahiti sunt foarte mici, întrucât doar puţine iahturi se încumetă în fiecare an la acest traseu, fiind vorba în general de profesionişti sau navigatori care ştiu ce fac. Excepţia este ruta Caraibe (Insulele Bermude) - Europa, unde aveţi toţi sorţii să găsiţi un iaht care se întoarce din Caraibe către continent.

Ce să ocoliţi (în afară de Pământ).
  • trasee care duc către Golful Persic (terminale colosale, căldură, praf, total în afara zonelor turistice);
  • trasee care trec prin Marea Roşie (piraţi);
  • trasee care se termină în regiuni afectate de uragane, în timpul sezonului uraganelor (veţi rămâne blocat acolo);
  • trasee cul-de-sac, de unde nu puteţi pleca mai departe altfel decât cu avionul;
  • legături strânse, pe care le puteţi pierde;
  • rezervări la mijloace de transport terestre, dacă nu aţi rezervat în prealabil problema unui loc la bordul unei nave. Ignoraţi orice rezervare dacă sunteţi în căutarea unei cuşete la bordul unui iaht. Puteţi ajunge de partea cealaltă a unui ocean cu o întârziere de o zi, de o săptămână sau chiar de o lună!
  • convingerea că totul merge ''ca pe roate'' şi nimic deosebit nu se poate întâmpla. Expect the unexpectable!
Buget. Puneţi deoparte pentru această călătorie de la 10 000 EU în sus şi multe luni de hoinăreală pe paralelele şi meridianele Terrei.

Drum bun şi ... vânt bun din pupa!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu