Galileo Bike Tour 2010 Capitolul 1- Donauradweg

Album foto

S-a terminat! Au fost odata un Donauradweg prietenos dar ploios, niste Alpi la fel de reci ca pe timpul lui Otzi, o Toscana autumnala si furtunoasa in iunie, niste Apenini inmiresmati si preaumbriti, o Liguria marmoreeana si sufocanta, un Monaco luxuriant si o Coasta de Azur eclatanta si contradictorie ca o rochie de seara pe trupul unei dive cu ochii reci.

Au fost aproape trei saptamani in care drumul s-a zvarcolit asemeni fluviului printre dealuri, s-a catarat peste munti de unde a plonjat salbatic in mare. Drumul insa este etern, doar noi doi suntem efemeri. Nu peste mult timp el se va scutura in curcubee din picuri sarati si va continua, intotdeauna in urmarirea Soarelui, a luminii spiritului.

Exista intotdeauna o betie personala a plecarii. E un melanj intre neliniste si asteptarea unei iluminari, pentru ca ea este motivul plecarii.
Nu imi place Romania. Ma oboseste. Este permanent ora de varf socio-morala aici. Tipete, claxoane, noxe si smog. Penumbra eterna cu scurte reprize in care Soarele mangaie frunti incruntate. Dar Drumul trece si pe aici, insa esti suficient de liber pentru ca macar sa il intrezaresti?

Spuneam ca s-a terminat, insa a fost si un inceput. Un inceput la ora 07.00 in autogara internationala Viena, cu un nou briceag in minus. Degeaba Victorinox ofera garantie pe viata, daca eu le tot pierd.

Vreme placuta, cer inbufnat insa deocamdata ferecat. Cateva strazi pustii, cateva minute intr-o directie instinctiva si Donauradweg apare ca prin minune. Un pranz frugal intr-un parc si apoi parasesc Viena pentru un parcurs fermecator de trei zile de-a lungul Dunarii.

Am ales malul drept (geografic), intrucat este cel mai pitoresc.
Fluviul este umflat, pista poarta urmele unor inundatii recente, salcii plangatoare jelesc inca sub apele murdare stranse din masive hercinice si din Alpi. Este aglomerat, incredibil de aglomerat. Sute si mii de biciclisti si plimbareti. Multi plecati pentru cateva zile sau mai mult. Peisaj magnific si monoton in acelasi timp. Toate satele au propria catedrala, abatie, castel. Toate locuintele arata la fel, adica splendid. Peste tot sunt flori. Niciun gunoi pe marginea drumului, niciun PET adus de fluviu sau afluentii sai. Pentru cineva venit din spatiul carpato-danubiano-pontic pare deconcertant. La naiba, tara asta este un urias parc!

Am petrecut prima noapte in campingul de la Rossatz, la 5 metri de Dunare. Am ajuns seara, obosit de o bicicleta supraincarcata, incercand sa imi elimin definitiv ganduri redundante adunate timp de un an. La urma urmelor, acesta era si scopul calatoriei.
La 10 minute dupa inaltarea cortului, incepe ploaia torentiala. Noaptea vine imediat si devine una cu ploaia. Va face acest lucru in intreaga mea calatorie prin Austria.

In ziua urmatoare am intalnit o multime de serpi. Un cuplu german imi spune ca in Thailanda, a vedea un sarpe este un semn de noroc. Se pare thailandezii sunt un popor al naibii de norocos.
Pista de pe malul drept fileaza diguri si trece uneori prin podgorii si livezi de un vrede crud. Intr-o vie, o octogenara indrepta aracii dezechilibrati de revarsarea fluviului. O bicicleta se odihneste in iarba uda.

In Ybbs, cineva a avut inspiratia deseneze sageti rosii pe traseul deviat de lucrarile la noul cheu. Trebuie sa trec peste o hidrocentrala si sa ma intorc cativa kilometri pe malul stang, pentru a ajunge la campingul dorit. Imi aduc aminte ca ieri am baut o bere fara alcool in curtea unei centrale nucleare.
Doua pensionare frantuzoaice asteapta in acelasi loc dimineata pentru a-si relua pedalarea catre Sulina. Chapeau-bas, mesdammes!
Noaptea, printre corturile din camping se plimba rate salbatice. Tara asta este cumplit de cum ar trebui sa fie orice tara europeana.

In a treia zi am pedalat 116 km, desi am plecat ca de obicei foarte tarziu din camping. Sase ore am avut o medie sanatoasa, insa la intrarea in Enns m-am ratacit. Se pare ca hartile printate in tara erau expirate. Ploaia s-a amuzat teribil pe seama mea. Eu insa nu.
Am urmat sagetile pe care scria Donauradweg printre ferme, urmand sate pitoresti, apoi prin zone industriale incredibil de ecologice, pana la intrarea in Enns. Aici sagetile au inceput sa arate incredibil de clar directia din care venisem. Cuba! Cuba? Dinspre Cuba!
Un chelner vorbitor de engleza mi-a aratat o directie oarecare prin oras. Ploua si e frig. Enns e superb insa ma incapatanez sa nu il fotografiez. Ajung la o intersectie unde constat ca Donauradweg are alta denumire de aici. Sunt prea obosit si infrigurat ca sa mai inteleg ceva. Ciresele pe care le-am cules dintr-o livada intalnita demult s-au terminat. E pustiu si ploua. Mlastini si miasme, ploaie care nu conteneste. Linz insa aproape.

Intru in Linz la orele 20.00. Moralul creste spectaculos, insa se va prabusi definitiv dupa doua ore de navigat strazile pustii de la marginea orasului, in cautarea campingului mult dorit. Oare ce invata copiii austrieci la scoala? In mod cert, nu limba engleza. In final, campingul de la Pichlingersee. E foarte frig si ploua. Vara?

Da, ploua si ziua urmatoare si nu sunt sperante ca se va indrepta in curand. Elton John canta sambata in Linz insa eu nu pot astepta. Pedalez infrigurat catre o gara pe care o gasesc inexplicabil, fara harta sau indicatii, imi iau bilet spre Innsbruck si petrec o noua noapte sub panza uda a cortului. Noroc ca inauntru este cald si uscat.

Usor de manevrat bicicleta de 60 kg in garile austriece, multumita ascensoarelor si peroanelor proiectate si construite de oameni cu un volum adecvat de neuroni functionali.

Ok, sunt in Innsbruck si nu mai ploua! In schimb e furtuna si sunt doar 9 grade! Biletul meu imi permite sa calatoresc maine cu trenul pana in Pasul Brenner. Petrec noaptea la Natterersee, campingul ADAC al anului 2010. Daca exista un Monte Carlo al campingurilor, Nattersee este acela!
Nu prea am de ales, tai Elvetia de pe lista si ma pregatesc sa trec muntii in Italia. Vremea ramane la fel de urata in Alpi. O fi mai insorit acolo?

2 comentarii:

  1. Multumesc pentru gandurile impartasite si pentru imaginile incredibil de frumoase, ma bucur nespus pentru determinarea din tine, de a vedea locuri si spatii geografice noi. Multa sanatate si cat mai multe zile cu soare!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. "Hidra de apa dulce, sectiune transversala" ha ha - cam asa ai fost pe acest traseu. Dar ochiul tau minutios ca un microscop de mare acuratete s-a imbogatit enorm, sunt convins. La vara ar merita sa continuam traseul. Calde salutari!

    RăspundețiȘtergere