Destinaţia Gulag

Prin cenuşa îngheţată a Imperiului Roşu: Moscova - Vorkuta - Urali - Siberia




Această propunere de călătorie nu este una obişnuită. Ea îl va purta pe călătorul îndrăzneţ dincolo de Cercul Polar, în inima tundrei îngheţate, prin oraşe-fantomă, lagăre de exterminare prin muncă forţată în care au pierit milioane de oameni, apoi de-a lungul Căii Ferate a Morţii, peste Munţii Urali Polari, până în Siberia, pe malul măreţului fluviu Obi.

Puţine lucruri s-au schimbat în tundra arctică, de la prăbuşirea URSS. Unele oraşe au fost părăsite, clădirile s-au umplut de crăpături şi au fost invadate de licheni, şinele au ruginit şi mestecenii au crescut peste terasamentele căilor ferate uitate, şi bufniţele polare şi-au făcut cuiburi în locomotivele cu aburi abandonate. Însă, la fel ca acum 70 de ani, fantoma lui Stalin, statuile lui Lenin şi sloganurile decolorate de viscolele iernilor cumplite, veghează paşii celor care se încumetă să calce pe urmele sutelor de mii de prizonieri în nordul extrem rus.
Care este regiunea despre care vorbim? Traseul descris se întinde între oraşul Vorkuta, din extremitatea nord-estică a Republicii Komi şi oraşul siberian Salehard, situat pe malul fluviului Obi. Între aceste oraşe se desfăşoară tundra nesfârşită şi culmile sălbatice ale Munţilor Urali Polari. O cale ferată leagă Vorkuta de Labitnanghi, de unde se trece cu bacul la Salehard. Puţine aşezări omeneşti se găsesc în această regiune aspră unde natura este stăpână absolută. După cel de-al doilea război mondial, Vorkuta a fost unul dintre centrele de concentrare cele mai aspre ale GULagului, cu o mulţime de sateliţi care împânzeau întreaga regiune, ruinele sale fiind perfect vizibile şi în prezent. În ultimii ani, minele arctice de cărbune din jurul oraşului au fost închise, contibuind şi mai mult la decăderea întregii regiuni.



De ce? Este o întrebare bună. Turistul obişnuit nu are ce căuta în această regiune. Obiectivele turistice clasice nu există sau nu sunt susţinute de o infrastructură adecvată. Nu trebuie uitat că regiunea a fost interzisă străinilor în timpul existenţei URSS. Motivele erau: existenţa lagărelor de muncă forţată, ''destinaţia de vacanţă'' a prizonierilor de război, apoi a dizidenţilor politici, apoi datorită existenţei a numeroase baze militare de pe ale căror aeroporturi, bombardiere strategice erau gata să decoleze în orice moment pentru a-i rade de pe suprafaţa planetei pe imperialiştii corupţi, îndeosebi pe cei americani.

O călătorie aici este o incursiune în istoria contemporană. O istorie întunecată şi rece, precum războiul pe care această parte a Rusiei l-a susţinut activ. Este mai mult decât o călătorie prin ruinele unui fost imperiu, cel sovietic, ci mai degrabă un salt într-un posibil şi nedorit viitor, otrăvit de neîncredere, intoleranţă, frică şi brutalitate. La aceste lecţii de istorie a URSS-ului, se adaugă cele mai sălbatice peisaje arctice de la marginea Europei şi o natură care îşi vindecă lent rănile lăsate de buldozerele sovietice.

Cu siguranţă, această călătorie nu este pentru domnişoare! Nu mă refer aici la reprezentantele sexului frumos ci la cei dependenţi de confort, restaurante şi aer condiţionat. Călătoria este lungă, aprovizionarea dificilă, distanţele uriaşe, iar natura covârşitoare.

GULag. Acest temut termen descrie titulatura Administraţiei Taberelor şi Coloniilor de Reabilitare prin Muncă, în limba rusă Главное управление исправительно-трудовых лагерей и колоний. Se cunoaşte că între 1930 şi 1960, peste 14 milioane de oameni au fost trimişi în câteva sute de lagăre şi colonii de muncă forţată situate în regiunile neospitaliere ale URSS, dintre care peste un milion au murit datorită condiţiilor inumane. Numeroase obiective industriale, oraşe, porturi şi căi ferate au fost construite cu aportul acestor deţinuţi. Citiţi mai multe, pe wikipedia.org şi gulag.memorial.de.

Vorkuta. Cu o populaţie de circa 85.000 locuitori, este cel mai mare oraş din nord-estul Republicii Komi. Oraşul a devenit faimos prin marele lagăr al GULag şi minele de cărbuni, în prezent aproape toate închise. În 1953, o revoltă a deţinuţilor a fost sângeros reprimată de NKVD. Este un oraş sovietic anost, tipic pentru această regiune. Două trenuri zilnice leagă Moscova de acest oraş, situat la nord de Cercul Polar. Un sumar ghid şi o cameră web.

Выходила на берег Катюша... Dacă nu cunoaşteţi, chiar elementar, limba rusă, nu plecaţi de acasă! Este foarte puţin probabil ca în această călătorie, mai mult ca în oricare alta aţi putea-o întreprinde în Rusia, să întâpniţi vorbitori ai unor limbi occidentale. Există însă numeroase manuale din care puteţi descifra ABC-ul acestei limbi, pe nedrept repudiate.

Spionită! Până nu demult, străinii nu puteau călători în această parte a Rusiei. Chiar şi în prezent, se pare că aveţi nevoie de o aprobare specială pentru a călători la nord de Salehard, către Peninsula Yamal, unde submarinele nucleare încă îi aşteaptă pe imperialişti. Deşertul Tătarilor....

Două Rusii. Prima este cea a oamenilor obişnuiţi, curioşi, incredibili de săritori şi ospitalieri, gata oricând să vă alimenteze cu istorii de pe timpul lui Hruşciov şi cu cantităţi incredibile de vodcă. A doua Rusie este cea a oficialităţilor obtuze şi birocratice şi a funcţionarilor acri şi inutili. Vă sună cunoscut?

Când? Vara. În timpul iernii, temperatura urcă rar peste minus 30. Vara, în general se menţine în jur de 5 - 20 Celsius. De asemenea, vara vă veţi putea bucura de lungimea zilelor polare.

În natură. Nordul Uralilor este mai sălbatic decât oricare alt colţ al Europei. Acolo unde se întâlnesc două continente, taigaua de nepătruns lasă loc tundrei bântuite vara de roiuri teribile de ţânţari (iunie-iulie). Ţânţarii nu sunt însă singurele vieţuitoare cu care este posibil să vă întâlniţi în timpul drumeţiilor. Urşii, lupii, renii şi numeroase mamifere cu blănuri preţioase (hermelina, zibelina) sunt locatarii de drept ai acestei regiuni splendide. Dacă adăugăm şi vremea capricioasă, lipsa drumurilor şi a oricărei infrastructuri, este lesne de înţeles de ce drumeţiile nu trebuie tratate aici cu lejeritate.


Nu de pe această planetă. În nordul Munţilor Urali se află şi incredibilele formaţiuni Manpupuner. Acestea sunt însă izolate, la peste 100 km de orice aşezare umană, accesul făcându-se pe cărări tainice către locul ce pare desprins din filmele science-fiction. De altfel, teoriile conspiraţiei nu ocolesc Manpupuner, fiind mulţi care susţin că în apropiere s-ar fi prăbuşit un OZN. Dacă doriţi să ajungeţi acolo, Internetul este o resursă bună pentru găsirea unui ghid costisitor.

Vize.
  • Tranzit Ukraina: fără viză.
  • Rusia: Viza se ia de la Ambasada Federaţiei Ruse în România. Cost 40-80 EU (în funcţie de timpul de eliberare). Este necesară o Scrisoare de Invitaţie (LOI), biletul de tren şi Asigurare. Real Russia sau alte agenţii de turism furnizează rapid şi eficient Scrisoarea de Invitaţie, contra cost (30-50 USD). Stantours este una dintre acestea, fiind recomandată de călători români.
Trenurile ruseşti. Vezi articolul Cu Transsiberianul...

Durata. Două - patru săptămâni.

Nu plecaţi fără... Cort, sac de dormit călduros, haine călduroase rezistente la ploaie şi vânt, primus şi butelii de schimb, briceag multifuncţional, cea mai bună cremă anti-insecte, medicamente de bază, hărţi şi notiţe cuprinzând documentarea temeinică făcută înainte de plecare ce va conţine mersul trenurilor şi al vapoarelor, adrese, schiţe orientative, etc. Ghidul de conversaţie în limba rusă este obligatoriu. Luaţi GPS portabil doar pe propria răspundere, este interzis în Rusia. Respectaţi şi nu depăşiţi viza şi trataţi cu respect autorităţile statului rus, indiferent cât de absurd s-ar comporta. Citiţi aici povestea unui român care a făcut închisoare în Rusia, dintr-un motiv extrem de stupid.

Traseu

1. Bucureşti - Moscova, 40 ore, peste 500 RON. Atenţie la rakeţi, hoţi de buzunare şi şoferi de taxi! Plecare Bucureşti N 06.53, sosire Moskva Kievskaia 22.36. Se pare că mai este un tren după-masă şi legături mai bune vara, pe trenurile dinspre litoralul bulgar. O alternativă pentru a sosi în Moscova mai devreme (recomandat) este trenul Chişinău - Moscova (plecare 11.45, sosire 16.23). Consultaţi siteul bahn.de pentru alte variante.

2. Moscova Yaroslavskaia - Vorkuta. Există două trenuri, cu plecare la 12. 30 şi 21.50 şi sosire după două zile la 13.20 şi 14.30. Cost aproximativ: 100 EU (kupe). De la gara Kievskaia la Yaroslavskaia, puteţi lua metroul sau faceţi-vă de acasă o schiţă ca să puteţi ajunge rapid pe jos.

Există un tren direct Moscova Yaroslavskaia - Labitnanghi, care se pare că pleacă o dată la două zile.

3. Vorkuta. Petreceţi câteva zile în Vorkuta şi în împrejurile sale. Un sumar ghid şi o cameră web.
4. Vorkuta - Labitnanghi. Există un tren direct pe această rută, cu plecare la 09.35 şi sosire circa 12 ore mai târziu. Atenţie! Se pare că nu există o legătură zilnică, ci o dată la două sau trei zile. Verificaţi la sosirea în Vorkuta. Preţ modic, trenul decrepit.

Calea Ferată şerpuieşte peste Munţii Urali, peisajele fiind deosebit de pitoreşti. Dacă legăturile permit, coborâţi undeva pe traseu şi petreceţi timpul până la sosirea trenului următor, făcând drumeţii în acest loc izolat, la graniţa dintre Europa şi Asia.

5. Labitnanghi - Salehard. Ajunşi aici, sunteţi în Siberia. De aici mai trebuie să luaţi doar bacul peste fluviul Obi pentru a ajunge la Salehard. Informaţii suplimentare.

Salehard, Monumentul Cercului Polar



Salehard este un oraş recent îmbogăţit datorită descoperirii în apropiere a unor zăcăminte de gaze naturale. Este singurul oraş din lume construit exact pe Cercul Polar de Nord.

Fluviul Obi, Munţii Urali în depărtare
6. Transpoliarnaia Magistrala aka Calea Ferată a Morţii. O incredibilă cale ferată a început să fie construită între 1949 - 1953, în scopuri strategice, între Latitnanghi şi Igarka. Zeci de mii de prizonieri de război şi alţi deţinuţi au muncit la ea, doar pentru a fi abandonată. Clima şi terenul imposibil au câştigat, însă mii de muncitori au murit.


Cei mai aventuroşi pot întreprinde o călătorie demnă de Zona Crepusculară, de-a lungul terasamentului căii ferate, pe porţiuni mai lungi sau mai scurte, pentru a întâlni locomotive cu aburi, staţii ruinate şi utiliaje părăsite în mijlocul pustietăţii. Unele poduri s-au prăbuşit de mult, iar peste altele trecerea este destul de hazardată. Recomandat, în funcţie de apetitul fiecăruia pentru necunoscut şi aventură. Citiţi (rus.) despre o incursiune pedestră de-a lungul acestei căi ferate fantomă.


7. Obi. Pentru întoarcere, puteţi opta pentru aceeaşi rută sau pentru o croazieră de 9 zile în amontele fluviului Obi, până la Omsk (recomandat), de unde sunt trenuri zilnice către Moscova Yaroslavskaia (inclusiv faimosul Transsiberian). Preţuri: începând cu EU. Informaţii despre legături şi mersul bacurilor Salehard - Omsk.

8. Omsk - Moscova - Bucureşti. Trenuri zilnice Omsk - Moscova Yaroslavskaya (circa 100 EU) şi Moscova - Bucureşti.


Notă: Călătoria prezentată este o propunere pentru o vacanţă activă. Din acest motiv, ea nu este prezentată în cele mai mici amănunte, rămânându-i călătorului plăcerea de a stabili detaiile în funcţie de propriile criterii. Recomandarea autorului este să evite detaliile amănunţite şi planificările la secundă, întrucât în Rusia lucrurile merg... ca în Rusia. Răbdarea, umorul şi vodca sunt esenţiale!

Notă (2017): Mersul trenurilor nu este actualizat.

De citit pe drum:
  1. Deşertul Tătarilor, Dino Buzzati.
  2. Arhipelagul Gulag, Alexandr Soljeniţîn.
Drum bun!
Mircea Trif


Un comentariu: