New Hippie Trail - Din România în India, cu trenul şi autobuzul

Notă: deși posibilă, această călătorie traversează Belucistanul, o regiune extrem de periculoasă (2017). Nu veți obține viza pentru Pakistan dacă menționați că veți intra în Belucistan (sau veți intra în țară altfel decât cu avionul)! 

În satul de munte în care am copilărit trăia în acea vreme un bătrân pe nume Hipi. Pentru un copil al cărui Univers concret era un spaţiu cu raza de opt kilometri, un om cu un asemenea nume se potrivea ca nuca în perete între ceilalţi sexagenari cunoscuţi drept Gheorghe, Vasile sau Ion. Mai târziu, am rugat-o pe mama să îmi explice misterul numelui acelui om, pe care în ciuda faptului că satul era mic, nu l-am cunoscut niciodată. Am aflat astfel că Hipi era doar o poreclă, - deşi, ciudat, dar nimeni nu îşi amintea numele real al consăteanului, poate cu excepţia poştăriţei care îi aducea pensia - apelativ care susţineau bârfele răutăcioase, i s-ar fi tras de la o perioadă furtunoasă a tinereţii. O scurtă referire la o anume garderobă fâstichie, cu pantaloni evazaţi şi alte asemenea grozăvii, mi s-a întipărit în minte atunci, lângă alte enigme ale copilăriei. Un lucru mi-a fost clar: omul era un proscris, iar lucrul acela interzis pe care-l făcuse în tinereţe, trebuia să fi fost al naibii de rău dacă îl urmărea după atâta amar de ani.

Anii au trecut, iar multe dintre enigmele copilăriei au făcut loc celor ale adolescenţei, printre ele şi enigma ciudatului nume al bătrânului. Aşa cum era normal, am rezolvat-o în timpul liceului, când lumea mi s-a lărgit fulgerător la contactul cu colegii de la oraş. Atunci am aflat de hippioţi, de războiul din Vietnam, de perioada flower-power, de The Doors şi Woodstock, de dubiţele VW şi am desenat împreună cu colegii semnul păcii pe ziduri fără să uităm să menţionăm dedesubt: peace, please!

Desigur, mişcarea hippie se stinsese de mult, însă pentru nişte adolescenţi căpăţânoşi abia scăpaţi de comunism, la porţile cunoaşterii, ea abia începea. Pentru noi, hippie însemna libertatea de a gândi, de a pune întrebări sincere dar indiscrete, dreptul inalienabil de a fi lăsat naibii în pace de oricine, de la golanii abrutizaţi, la profesori spălaţi pe creier şi statul care ne solicita imperios prezenţa în armata română.

Normal, nu a ţinut mult. Anii '90 au fost o perioadă de schimbări istorice şi sociale surprinzătoare, iar noi, adolecenţii acelei perioade am fost asaltaţi de bunătăţile lumii libere, de care am profitat foresc, ca toţi adolescenţii lumii libere. Cu toate aceastea, la oricare petrecere serioasă, reuşeam să strecurăm câte un Riders on the Storm sau Imagine între 2Unlimited şi DJ Bobo. Astfel, ne simţeam virtual complici ai acele perioade de revoltă împotriva intoleranţei şi brutalităţii, complici ai unei mult dorite libertăţi, tovarăşi de drum către alţi semeni. Aveam idoli printre ei, milioane de modele, nu întotdeauna unele sfinte, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Nu am fost niciodată un admirator al trecutului, chiar dimpotrivă aş putea zice, însă dacă ar fi să-mi aleg o perioadă din urmă în care să fiu tânăr din nou, aceea ar fi anii '60-'70, anii flower-power, în SUA.

După cum susţinea Carlos Santana într-un interviu, anii '60 au reprezentat un salt în evoluţia conştiinţei umane, având în faţă personalităţi precum Gandhi, Che Guevara, Martin Luther King sau Maica Tereza. Muzica acelor vremuri semăna picturii lui Dali, alt contemporan, violent colorată şi revoluţionară în multe aspecte: Hendrix, The Doors, Beatles. Tinerii din ziua de azi s-ar regăsi, dacă ar merge acolo.

Hippioţii susţineau idei eretice pentru acea perioadă, (şi chiar pentru prezent) precum libertatea sexuală, consumul de droguri uşoare, mâncarea sănătoasă, pacificarea lumii, o viaţă susţinută de ideologii religioase orientale, în comuniune cu natura şi progresul spiritual al omenirii. Nu e de mirare că au fost repudiaţi de autorităţi, brutalizaţi uneori de guvernul SUA şi luaţi în râs de cetăţenii model. Vă mai amintiţi desigur, povestea de la începutul articolului.

Una dintre manifestările cele mai originale ale subculturii hippie, în afară de participarea masivă la festivaluri rock (Woodstock, Nambassa, Rainbow Gathering, ş.a.) a fost efectuarea de lungi călătorii iniţiatice pe bani puţini, majoritatea către fabulosul Orient. Cea mai faimoasă rută a fost Istanbul-Delhi-Kathmandu, urmată de sute de mii de hippioţi în perioada cuprinsă între sfârşitul anilor '60, începutul anilor '80. Numele său: Hippie Trail.


Călătoria începea, pentru mulţi, în Regatul Unit, Olanda sau Germania Federativă. Traseul ducea invariabil la Istanbul, de unde călătorii traversau Turcia Asiatică, Iranul, Afghanistanul, Pakistanul, India şi Nepalul. Era chiar posibil să faci escală la Baghdad, în Irak, o ţară care a rămas sigură până în anii '90, când americanii lui Bush au rezolvat această problemă. Deşi suna incredibil astăzi, mulţi făceau acest drum gratis, cu autostopul. Datorită cererii uriaşe, au apărut rute de autobuz între Londra sau Amsterdam şi Delhi! Călătoria dura doar patru zile şi patru nopţi. De notat că traseul european ocolea România, din motive evidente hippioţii preferau mai normala Yugoslavie, pe care de multe ori o tranzitau cu trenul Paris-Istanbul (Orient Expressul) sau Berlin-Istanbul.

În anii '80, situaţia s-a degradat în Aghanistan, Iran şi Pakistan, făcând tranzitul acestor ţări foarte dificil, sau chiar imposibil. O revoluţie islamică aproape a închis Iranul, invazia sovietică a blocat complet Afghanistanul, iar Pakistanul a intrat şi el în sfera violenţelor, mai ales în Vest şi Nord. În prezent, Afghanistanul rămâne în afara traseelor călătorilor obişnuiţi, Pakistanul trebuie tratat cu prudenţă iar celelalte cu respectul cuvenit unor culturi milenare şi unor societăţi totatl diferite de lumea occidentală.

Este posibil (şi mulţi călători încă o fac), să călătoreşti pe Hippie Trail, şi chiar dacă pare surprinzător, mulţi români au umblat pe urmele hippioţilor. Dacă lăsăm deoparte vizele şi alte cheltuieli, este incredibil de ieftin să ajungi în India cu trenul sau autobuzul, din România. Poţi ajunge în capitala Indiei, trecând prin Turcia, Iran şi Pakistan, cu doar vreo 700 de ... RON! Este greu de crezut că vreo agenţie de turism vă poate duce la poalele Himalayei cu aceşti bani!

De ce pe uscat? Este alegerea călătorului, drumul, experienţele şi întâlnirile sale, hazardul în mâinile sale, ceva ce nicio agenţie de turism nu îţi poate oferi. Traseul de astăzi este cel mai spectaculos dintre cele propuse pe acest blog, oferă o destinaţie şocantă (nu uitaţi acest cuvânt) şi posibil experienţe palpitante. Hippioţii spuneau că această călătorie le schimba vieţile, întrucât căpătau o altă viziune asupra lumii de acasă şi asupra valorilor ei. Vi s-ar putea întâmpla la fel!

Când? Vara, temperaturile sunt foarte mari, iar condiţiile de călătorie s-ar putea să agraveze disconfortul cauzat de acestea. De asemenea, este perioada musonului de vară în India şi Nepal, cu ploi diluviene, inundaţii şi căi de comunicaţii blocate. În timpul iernii, s-ar putea să vă găsiţi Iranul şi Turcia prea glaciale. Toamna şi primăvara sunt perioade adecvate, însă în ansablu, traseul poate fi parcurs fără probleme până la Delhi în oricare anotimp.

Durata? 2-3 săptămâni (dus). Aceasta nu este o călătorie obişnuită în Simplon Orient Express. Timp din belşug şi un simţ zdravăn al umorului!

Cât? Puteţi face această călătorie cu circa 140 EU, deşi mai puteţi chiar scade niţel această sumă.

Vize. Birocraţie serioasă, dragă cititorule! Regimul de vize pentru cetăţenii români: mae.ro Datele de mai jos se referă la viză turist cu o singură intrare. Dacă doriţi să reveniţi pe acelaşi traseu, aplicaţi pentru viza cu dublă intrare atât pentru Pakistan cât şi pentru Iran.
  • Iran. Viza necesară. Cost: 70 EU. Informaţii la Ambasada Republicii Islamice Iran la Bucureşti.
  • Pakistan. Viza necesară. Cost: 50 EU. Informaţii la Ambasada Pakistanului la Bucureşti. Nu menţionaţi, pe cât este posibil, că doriţi să intraţi în Pakistan pe uscat, dinspre Iran, sau că doriţi să călătoriţi cu trenul în această ţară.
  • India. Viza necesară. Cost: 40 EU. Informaţii la Ambasada Indiei la Bucureşti. În mod normal, această viză se eliberează uşor. Eventuale dovezi de cazare sau bilet de transport le puteţi rezolva uşor pe Internet, fără bătaie de cap.
  • Dacă doriţi să continuaţi către Nepal sau Bangladeş, trebuie să ştiţi că aceste ţări nu au ambasade în România. Puteţi lua aceste vize uşor la New Delhi. Nu este posibil să călătoriţi spre Thailanda prin Myanmar, pentru Bhutan trebuie să apelaţi la o agenţie specializată (160-200 USD pe zi), iar pentru China luaţi-vă viză din România, nu suflaţi o vorbă despre Tibet, iar la Kathmandu cumpăraţi o excursie autorizată până la Lhassa, iar de acolo faimosul tren către Beijing. Nu există linii de ferryboat către Sri Lanka.
Atenţie! Siturile ministerelor de externe din ţările occidentale abundă în avertismente apocaliptice în privinţa Belucistanului! Această regiune pakistaneză deşertică de la graniţa cu Iran şi Afghanistan este practic controlată, în afara oraşelor principale, de facţiuni tribale. Al-Qaeda şi talibanii şi-au vârât cozile peste tot, iar zona este una dintre principalele exportatoare de opiu şi heroină. Frecvent au loc atentate şi atacuri. Ca în Afghanistan, aproape oricine poartă AKM. Dacă cele spuse mai sus nu v-au descurajat, este bine de reţinut că turiştii străini nu sunt ţinta predilectă a atacurilor, hotelurile sunt ieftine şi sigure, iar poliţia şi armata pakistaneză şi iraniană sunt foarte atente cu securitatea acestora. Teoretic, ai mai multe şanse să intri în bucluc mergând seara printr-un cartier rău famat din Napoli. Cu toate acestea, evitaţi să ieşiţi în evidenţă prin purtarea de obiecte scumpe, comportament sau ţinută care ar putea ofensa localnicii şi nu vă deplasaţi singuri dacă nu este nevoie.
Citiţi despre Belucistan în jurnalul unor călători români.

Traseu. Nu plecaţi fără hărţi, câţiva zeci de dolari în bancnote mici, ceilalţi pe cecuri de călătorie şi eventual un card internaţional, paşaport cu vize în ordine, haine adecvate sezonului, pastile de purificat apa, briceag multifuncţional, o trusă cu medicamente contra dizenteriei, diareei, antibiotice, hârtie igienică din belşug, cea mai bună cremă de Soare, ochelari de Soare, ceva mâncare deshidratată, primus, vaccinurile necesare dacă doriţi să vizitaţi zone izolate ale Indiei (inclusiv contra malariei).
  • Bucureşti - Istanbul. Cu trenul (10 ore, 52 EU inclusiv cuşeta); autocarul costă 47 EU şi face mai puţin, dar e mai incomod. NOTĂ: Se pare că din aprilie 2011, datorită lucrărilor la tunelul de sub Bosfor, gara Sîrkeci va fi închisă. Pasagerii vor fi transportaţi în centrul oraşului cu autocare. Trenul ajunge dimineaţa la Istanbul, astfel că rămâne destul timp pentru vizita oraşului (Moscheea Albastră, Sfânta Sofia, Dolmabahce, Galata). Luaţi un ferryboat peste Bosfor până la staţia asiatica Haydarpaşa (imaginea a doua).
  • Istanbul - Teheran. Cu trenul, 3 zile, cost 50 EU, cuşetă. Există numeroase autocare care circulă pe această rută, la preţuri asemănătoare, evident mult mai obositoare. Trenul Trans Asia Express circulă doar miercurea noaptea, şi este compus de fapt din două trenuri. Trenul turcesc circulă până la Tatvan, de unde călătorii sunt ambarcaţi pe un ferryboat care îi duce pe partea cealaltă a Lacului Van, la Van, de unde sunt preluaţi de trenul iranian. Condiţiile de călătorie sunt foarte bune, vagonul restaurant bine aprovizionat şi ieftin, mai ales pe partea iraniană. Privelişti spectaculoase garantate pe tot parcursul. Atenţie: Iranul se află sub embargou impus de SUA şi nu veţi putea folosi cardurile sau face transfer bancar pe teritoriul acestei ţări.

  • Teheran - Kerman. Trenurile către Sud-Estul Iranului pleacă după masa din gara Teheran. Întrucât trenul de la Istanbul soseşte dimineaţa (circa 03.00) puteţi continua în aceeaşi zi. Un loc la vagonul de dormit cu aer condiţionat costă sub 10 EU. Convenabil, mai ales că veţi traversa o vastă zonă deşertică, iar sosirea se face în dimineaţa următoare (circa 07.00). Info: raja.ir Cu toate că a fost afectat de ultimul cutremur, Kerman rămâne un oraş desprins din 1001 de nopţi.

  • Kerman - Bam - Zahedan. Legătura spre Bam pleacă la ora 08.00 şi soseşte în oraşul puternic afectat de ultimul cutremur (2003) la 11.00. Noua cale ferată traversează deşertul, astfel că priveliştile sunt spectaculoase. Cost: 2-3 EU. Deşi există cale ferată până în Zahedan, este încă un mister dacă circulă trenuri pe porţiunea Bam-Zahedan. Sunt însă numeroase autobuze, care fac 4 ore şi costă cam 2-3 EU. Calculaţi cu atenţie sosirea în Zahedan, la frontiera cu Pakistanul, întrucât este o zonă palpitantă. Poliţia iraniană o să vă escorteze la hotel, dacă o să daţi nas în nas cu ea.
  • Zahedan - Quetta. Aveţi următoarele opţiuni, niciuna confortabilă: 1) luaţi trenul de marfă (!) care circulă în zilele 3 şi 17 în fiecare lună. Trenul are ataşat un vagon decrepit de pasageri, în stare cruntă, pleacă la 10.00 şi ajunge seara următoare în Quetta (Pakistan). Costă 2-3 EU, dar uneori este suspendat din cauza atentatelor. Întârzie masiv. Palpitant şi infernal de cald vara. 2) luaţi un autobuz de zi din Zahedan (aproape de gară) spre Taftan, prima localitate din Pakistan. De acolo negociaţi un alt autobuz spre Quetta (vi se va cere de 10 ori mai mult). Din informaţiile mele, autobuzul pleacă dimineaţa şi face aproape o zi. Cost ambele autobuze: 5 EU. Abordaţi lucrurile cu răbdare, delicateţe, politeţe şi umor, sunteţi în vestul aprig al Pakistanului. Cel mai bine e să faceţi această călătorie împreună cu alţi occidentali (o să-i întâlniţi în Zahedan sau Bam, fiţi siguri). 3) luaţi un taxi colectiv spre graniţa cu Pakistanul şi dincolo un altul spre Quetta. Aveţi garantat inconfortul pentru următoarele 16 - 24 de ore, pentru care veţi plăti maxim 10 EU. Nu vă speriaţi de poliţie, o să se ţină scai de voi pentru a vă escorta între staţii, la hotel, ceainărie, budă, etc. Inşallah!

  • Quetta - Lahore. Trenul zilnic Quetta Express face o zi şi costă circa 20 EU, vagon de dormit. E timpul să respiraţi adânc! Şi... faceţi o pauză, aţi intrat pe un tărâm extrem de exotic, la frontiera dintre lumea musulmană, cea hindusă şi cea budhistă.

  • Lahore - Amritsar. Samjhotta Express circulă de două ori pe săptămână (lunea şi joia) şi face 7 ore. De fapt, sunt două trenuri, unul care pleacă la 08.00 din Lahore şi ajunge pe la 12 în primul oraş indian, Atari, de unde un tren de legătură soseşte la ora 15.00. Cost total: 2-3 EU. Dacă vreţi să evitaţi pierderea timpului la frontiera pakistano-indiană, luaţi un autobuz, în realitate sunt doar 46 de kilometri. Vă recomand să vă faceţi astfel timingul încât să asistaţi la ceremonia de deschidere sau închidere a faimoasei porţi de la punctul de frontieră (da, aici este!). Felicitări, aţi ajuns în India! Nu rataţi Templul de Aur.
  • Amritsar - Delhi. Luaţi Golden Temple Express spre Delhi, tren de noapte care ajunge în Delhi după ora 06.00. Cost: 4-5 EU.
Aţi ajuns, în final, la capătul drumului (sau nu?)! O lume incredibilă vă stă la dispoziţie, asta dacă mai aveţi energie rămasă pentru a o descoperi. India, un miliard de oameni, un amalgam de popoare şi religii, o diversitate geografică halucinantă, vă stă la dispoziţie. Preţurile sunt mici, dar distanţele sunt mari. Nu plecaţi din această ţară repede, o să regretaţi. Aveţi un mare avantaj faţă de ceilalţi turişti: nu veţi mai fi şocaţi de contactul cu această ţară, precum sunt cei care se dau jos din avion. Este o ţară aşa cum îi spune reclama - Incredible India. E timpul să vă găsiţi un guru şi să meditaţi care lume e mai nebună: a lor sau a noastră?

Desigur, puteţi continua către Nepal şi mai departe spre China, sau spre Bangladeş. Dacă doriţi să vă întoarceţi mai uşor, luaţi avionul, nu este scump. Fly Dubai, şi nu numai, are oferte, cu schimb în Dubai, sub 200 EU dus, Delhi - Istanbul, cu toate taxele.

3 comentarii:

  1. Incredibil.!!!! nu ma gandeam ca poti face o calatorie spre minunata Asie(in special India) asa ieftin. Chiar imi faceam probleme ca nu o sa ajung prea curand in india datorita preturilor prea exagerate a biletelor de avion. Banuiesc ca ai /ati facut aceasta calatorie ...nU? Fascinant:X:X

    RăspundețiȘtergere
  2. fainq poveste, faina ruta... sper cat de curand...
    s-au mai schimbat politicile/ tensiunile intre timp sau inca se poate trece relativ "safe"?

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate, situatia din Belucistan s-a deteriorat. In plus, se obtine foarte greu viza de Pakistan cu intrare dinspre Iran.

    RăspundețiȘtergere